Break your heart…

S-a rupt ceva… Si nu numai legat de poveste… Oricum, va las, nu aţi înţelege…

INCREDIBAD

James R. Blaisse

Chapter III

Break your heart

Cu un surâs, fata blocă încuietoarea uşii şi-l împinse pe băiat tot mai mult, până ce spatele acestuia se lipi de peretele rece, acoperit cu o gresie de culoare verzuie, cu modele cenuşii, imitând nişte crăpături. Dintr-un motiv oarecare, temperatura în baie era mult mai ridicată decât ar fi trebuit. Se apropie de el, până ce corpurile lor se lipiră. Îi simţea trupul cald tremurând uşor. Simţea ceva pentru el, ceva ciudat. O atrăgea într-un mod cu totul inexplicabil, cu totul diferit de cum se întâmplase cu ceilalţi. Nu era bine făcut, lucru la care se uita prima dată când îşi alegea un băiat şi nici nu era bogat. Deci, ce se întâmpla cu ea?

Buzele lor se atinseră. Sărutarea nu era nici pe departe dulce, ci chiar amară: un iz de băutură şi tutun îi invadă gura. Dovezi a ceea ce făcuseră noaptea trecută şi din care acum nu-şi mai putea aminti prea multe.

Cu buzele lor încă unite, Cheryl îşi deschise ochii şi se uită în ai lui, aflaţi la doar la câţiva milimetrii distanţă. Erau de un verde perfect, cu un inel auriu înconjurând irisul şi în ei se putea citi ceva. Ceva străin pentru ea. Un sentiment total inutil! Vinovăţie…

În momentul următor, Robert îşi întoarse capul şi o împinse grijuliu în spte, chiar când se auzi strigătul furios al Melindei şi o lovitură în uşa băii.

- ROBERT! DESCHIDE! DES… Nathaniel îi acoperi gura, iar ea începu să se zbată frenetic, până ce tânărul o imobiliză în totalitate.

- Mel, te rog taci! şuieră băiatul. Mă doare drept undeva că tipul şi-o trage cu Cheryl, dar dacă tu continui să ţipi, nu o să mai fiu la fel de drăguţ! Fata se mai linişti un pic, dar continua să se mişte.

- Termină! continuă Nathaniel şi totul încetă. Nările fetei fremătau, într-o căutare disperată după oxigen, iar în colţurile ochilor ei se puteau observa strălucind lacrimi. Nathaniel îşi desfăcu uşor braţele şi o lăsă să respire. Lacrimile începură să şiroiască pe obraji şi să cadă pe parchetul perfect lustruit.

Fata se întoarse şi se ghemui la pieptul lui, iar el, luat prin surprindere, vru pe moment să se retragă, dar apoi o strânse în braţe şi îi şopti lin la ureche.

- Linişteşte-te… gata…

Auzi chicotul lui Ricie şi impulsul de a-l lovi îi invadă mintea, devenind incontrolabil pentru scurt timp, dar îl îndepărtă rapid. O luptă era ultimul lucru de care ar fi avut nevoie Mel sau el.

- Ce s-a întâmplat? întrebă Cheryl, îngrijorată – stare total absurdă pentru ea, până acum. Cel din faţa ei o privi, deschizând de câteva ori gura să spună ceva, dar nearticulând niciun cuvânt.

- Nu mă găseşti destul de atrăgătoare? În tonul fetei nu se găsea deloc uimire sau furie. De fapt, părea mai mult o constatare.

- Eu…

- O iubeşti…

Niciunul nu scoase vreun cuvânt. Deja se constituise o înţelegere tacită între ei, întreruptă doar de hohotele de plâns ce se auzeau din camera alăturată.

- Du-te la ea… du-te…

Băiatul păru să ezite, dar apoi porni spre uşă. Ştiind ca nu va mai avea o altă şansă, Cheryl îl prinse de tricoul cu amândouă mâinile când trecu pe lângă ea, iar buzele lor se contopiră din nou. Robert nu se retrase, dar nici nu răspunse la sărut. Rămaseră aşa aproape zece secunde, timp în care Cheryl căută să-şi întipărească în minte gustul amar al buzelor lui. Iar el o lăsa, chiar dacă tânăra ştia că face asta doar pentru a nu o răni. Nu voia să-i de-a drumul. În acest timp, zeci de gânduri i se succedară în cap. Ştia ce se întâmpla. Se îndrăgostise. Dragoste la prima vedere… ei, nu chiar, pentru că se mai întâlnise cu Robert şi înainte. Şi brusc îşi dădu seama că mereu îl urmărise cu o atenţie nefirească. Se întâmpla ca într-un roman siropos stupid!

Într-un final, îi dădu drumul, dar nu fără să regrete. El o mai privi câteva clipe, după care o sărută pe frunte, iar Cheryl închise ochi. Şi atunci o simţi. Bruscă, fulgerătoare, stranie, terifiantă. O unda de electricitate îi lichefie măruntaiele şi, neaşteptat, mintea îi fu invadată de un val de groază pură.

Deschise şocată ochii doar pentru a-l vedea pe Robert alb ca varul, cu oroarea întipărită pe chip. Ochii îi erau holbaţi, înfricoşaţi, iar gura uşor întredeschisă. Mâinile îi căzură pe lângă corp, fără vlagă, iar picioarele îi cedară. Se prăbuşi peste Cheryl, complet lipsit de viaţă. Cheryl nu ţipă şi nu reacţionă în niciun fel. Stătea doar sub corpul nu foarte greu, privind spre tavan şi inspirând izul de mentă pe care îl răspunândea părul ce cădea în şuviţe pe faţa lividă.

Scena putea fi foarte uşor confundată cu una dintr-un vis… Chiar ar fi putut să fie aşa, dacă nu era pielea lui… atât de rece…

TAIO CRUZ – Break your heart

17 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack