https://jamesblaisse.wordpress.com/

LADY GAGA – Born this way

Cuvinte: LIBERTY WALK

Si va las si o melodie, ceea ce o sa-mi rasune in cap in ultimele ore ale anului acesta:

T. MILLS – Stupid boy

O, si nu mai vreau sa vad ciocolata cat voi trai

FRANK SINATRA – Have yourself a merry little Christams

30 SECONDS TO MARS – Hurricane

A, ş-o melodie:

PINK – Raise your glass

A, si ma gandeam sa incerc freza asta. Voi ce ziceti?

Byeeee!

I’m freeeee! Trecand peste asta, am o pofta nebuna de desenat, deci, s-ar putea sa mai public vreo schita, ceva. Poate si mai mult, avand in vedere ca am un proiect pentru chimie: de realizat un desen pe tema… ei, nu mai stiu tema, dar o aflu eu…

In ceea ce priveste vacanta (de fapt cred ca numai despre ea am vorbit pana acum…), am planuri mari si nu prea. Nu stiu unde sa fac Revelionul. Ceva idei? Ca noaptea Craciunului va fi obligatoriu in familie. Dar la trecerea in noul an…. Ei, sa spunem doar ca accept orice oferta… sau aproape. Niciodata nu am fost mai nepregatit ca acum…

Asa, in final o melodie, cu dedicatie speciala pentru un idiot cu o familie de comunisti

MILEY CYRUS – Robot

INCREDIBAD

James R. Blaisse

Chapter IV

Beautiful, dirty, rich

După câteva minute în care nu făcu nimic altceva decât să stea nemişcată sub trupul greu şi totuşi atât de moale, mâinile împinseră cadavrul într-o parte şi toate presiunea dispăru. Sau cel puţin cea fizică, pentru că cealaltă, cea care îi măcina uşor şi dureros mintea în cautarea unei explicaţii raţionale, doar se accentuă.

Se ridică şi sări absentă peste corpul înţepenit, ajungând la chiuveta de care se sprijini cu toată greutatea, provocând un uşor scârţâit. Porni apa. Aceasta începu să curgă cu un clinchet uşor, creând stele de spumă pe suprafaţa strălucitoare din marmură, însă fata nu se atinse de ea.

Doar asculta acel sunet plăcut şi liniştitor, monoton şi totuşi atât de revigorant. De dincolo nu se mai auzea nicio voce. Oare ce se întâmpla? Dar chiar mai conta? Faţa celei din oglindă îi spunea că nu. Era acelaşi chip care o privise de-a lungul anilor şi care îi văzuse toate greşelile şi momentele dificile. Aceiaşi ochi care o scrutaseră cu atâta timp în urmă, când fusese violată pentru prima şi, hotărâse ea, ultima oară, aceiaşi ochi sclipitori ce o dojeneau când îşi suna vreunul dintre iubiţi sau iubite, după caz, şi îi spunea că este doar o lichea jegoasă… Totul numai pentru distracţie. Niciodată dragoste, doar amuzament. Doar jocul iubirii, nedefinit, unic, excitant, halucinant, tulburător şi dorit şi controlat întotdeauna numai de ea. Era ca o relaţie între un om şi animalul său de companie. Ea avea mereu zgarda la îndemână şi imediat ce jucăria făcea ceva nedorit, o forţa să i se supună. Mereu aceeaşi regulă: fii cuminte şi primeşti tot ce vrei: sărutări, faimă, putere, sex, droguri, bani… Mai ales acestea din urmă, pentru că majoritatea partenerilor şi partenerelor ei erau culeşi de pe stradă. Drogaţi, violatori, posibili ucigaşi, mafioţi, cerşetori… nu conta. Toţi se transformau în plastilină în mâinile ei. Îi modela, îi seducea folosindu-şi trupul, banii şi influenţa.

Brusc, imaginea din oglindă îi provocă scârbă, deşi ştia că oricine, bărbat sau femeie, l-ar fi gasit atrăgător. Pumnul se strânse şi lovi oglinda cu toată puterea, făcând-o fărâmiţe. Cioburile se împrăştiară, iar sângele ţâşni într-un tatuaj stacojiu, care îşi prelungi imediat mrejele pe podeaua acoperită cu un covoraş.

Se auzi un icnet din camera alăturată, apoi un „Lasă…” şi tăcerea se coborî din nou. Într-un moment de luciditate neaşteptată Cheryl îşi dădu seama. Căscă ochii oripilată şi apraope că urlă de furie. Sări din nou peste cadavru şi deschise uşa, găsind apraope ceea ce se aştepta. Cei trei prieteni ai ei erau din nou dezbracaţi… sau pe-aproape. Nathaniel, având încă blugii pe el (sau aşa părea la prima vedere), era aplecat deasupra Melindei, care stătea goală pe pat, icnind uşor, în timp ce Ricie îşi mângâia uşor amicul pe spate.

Reintrarea în scena a fetei nu păru să-i tulbure prea tare, ba chiar provocă o invitaţie:

- Hai, iubito… Vino aici, şopti senzual Ricie, în timp ce unul din degetele lui se afla în gura Melindei, cealaltă mână fiind ocupată cu al doilea partener. Şi adu-l şi pe Roby… Un chicot al Melindei îl întrerupse, urmat de un strigăt când braţele lui Nathaniel se îndoiră, corpul lui contopindu-se total cu al ei.

- Va fi amuzant! îşi completă Ricie ideea.

Cheryl pur şi simplu rămase împietrită. Frustrarea clocotea în ea şi o ameninţa cu o izbucnire necontrolată în orice clipă…. iar clipa veni curând. Când buzele celor doi băieţi se atinseră totul deveni alb şi gura fetei se deschise într-un urlet.

- E MORT! ROBERT E MORT! JEGOŞII DRACULUI…

Ieşi din cameră trântind uşa, înainte ca cineva s-o poată opri, lăsându-i pe cei trei stupefiaţi, într-o poziţie amuzantă, oarecum nătângă.

LADY GAGA – Beautiful, dirty, rich

INCREDIBAD

James R. Blaisse

Chapter III

Break your heart

Cu un surâs, fata blocă încuietoarea uşii şi-l împinse pe băiat tot mai mult, până ce spatele acestuia se lipi de peretele rece, acoperit cu o gresie de culoare verzuie, cu modele cenuşii, imitând nişte crăpături. Dintr-un motiv oarecare, temperatura în baie era mult mai ridicată decât ar fi trebuit. Se apropie de el, până ce corpurile lor se lipiră. Îi simţea trupul cald tremurând uşor. Simţea ceva pentru el, ceva ciudat. O atrăgea într-un mod cu totul inexplicabil, cu totul diferit de cum se întâmplase cu ceilalţi. Nu era bine făcut, lucru la care se uita prima dată când îşi alegea un băiat şi nici nu era bogat. Deci, ce se întâmpla cu ea?

Buzele lor se atinseră. Sărutarea nu era nici pe departe dulce, ci chiar amară: un iz de băutură şi tutun îi invadă gura. Dovezi a ceea ce făcuseră noaptea trecută şi din care acum nu-şi mai putea aminti prea multe.

Cu buzele lor încă unite, Cheryl îşi deschise ochii şi se uită în ai lui, aflaţi la doar la câţiva milimetrii distanţă. Erau de un verde perfect, cu un inel auriu înconjurând irisul şi în ei se putea citi ceva. Ceva străin pentru ea. Un sentiment total inutil! Vinovăţie…

În momentul următor, Robert îşi întoarse capul şi o împinse grijuliu în spte, chiar când se auzi strigătul furios al Melindei şi o lovitură în uşa băii.

- ROBERT! DESCHIDE! DES… Nathaniel îi acoperi gura, iar ea începu să se zbată frenetic, până ce tânărul o imobiliză în totalitate.

- Mel, te rog taci! şuieră băiatul. Mă doare drept undeva că tipul şi-o trage cu Cheryl, dar dacă tu continui să ţipi, nu o să mai fiu la fel de drăguţ! Fata se mai linişti un pic, dar continua să se mişte.

- Termină! continuă Nathaniel şi totul încetă. Nările fetei fremătau, într-o căutare disperată după oxigen, iar în colţurile ochilor ei se puteau observa strălucind lacrimi. Nathaniel îşi desfăcu uşor braţele şi o lăsă să respire. Lacrimile începură să şiroiască pe obraji şi să cadă pe parchetul perfect lustruit.

Fata se întoarse şi se ghemui la pieptul lui, iar el, luat prin surprindere, vru pe moment să se retragă, dar apoi o strânse în braţe şi îi şopti lin la ureche.

- Linişteşte-te… gata…

Auzi chicotul lui Ricie şi impulsul de a-l lovi îi invadă mintea, devenind incontrolabil pentru scurt timp, dar îl îndepărtă rapid. O luptă era ultimul lucru de care ar fi avut nevoie Mel sau el.

- Ce s-a întâmplat? întrebă Cheryl, îngrijorată – stare total absurdă pentru ea, până acum. Cel din faţa ei o privi, deschizând de câteva ori gura să spună ceva, dar nearticulând niciun cuvânt.

- Nu mă găseşti destul de atrăgătoare? În tonul fetei nu se găsea deloc uimire sau furie. De fapt, părea mai mult o constatare.

- Eu…

- O iubeşti…

Niciunul nu scoase vreun cuvânt. Deja se constituise o înţelegere tacită între ei, întreruptă doar de hohotele de plâns ce se auzeau din camera alăturată.

- Du-te la ea… du-te…

Băiatul păru să ezite, dar apoi porni spre uşă. Ştiind ca nu va mai avea o altă şansă, Cheryl îl prinse de tricoul cu amândouă mâinile când trecu pe lângă ea, iar buzele lor se contopiră din nou. Robert nu se retrase, dar nici nu răspunse la sărut. Rămaseră aşa aproape zece secunde, timp în care Cheryl căută să-şi întipărească în minte gustul amar al buzelor lui. Iar el o lăsa, chiar dacă tânăra ştia că face asta doar pentru a nu o răni. Nu voia să-i de-a drumul. În acest timp, zeci de gânduri i se succedară în cap. Ştia ce se întâmpla. Se îndrăgostise. Dragoste la prima vedere… ei, nu chiar, pentru că se mai întâlnise cu Robert şi înainte. Şi brusc îşi dădu seama că mereu îl urmărise cu o atenţie nefirească. Se întâmpla ca într-un roman siropos stupid!

Într-un final, îi dădu drumul, dar nu fără să regrete. El o mai privi câteva clipe, după care o sărută pe frunte, iar Cheryl închise ochi. Şi atunci o simţi. Bruscă, fulgerătoare, stranie, terifiantă. O unda de electricitate îi lichefie măruntaiele şi, neaşteptat, mintea îi fu invadată de un val de groază pură.

Deschise şocată ochii doar pentru a-l vedea pe Robert alb ca varul, cu oroarea întipărită pe chip. Ochii îi erau holbaţi, înfricoşaţi, iar gura uşor întredeschisă. Mâinile îi căzură pe lângă corp, fără vlagă, iar picioarele îi cedară. Se prăbuşi peste Cheryl, complet lipsit de viaţă. Cheryl nu ţipă şi nu reacţionă în niciun fel. Stătea doar sub corpul nu foarte greu, privind spre tavan şi inspirând izul de mentă pe care îl răspunândea părul ce cădea în şuviţe pe faţa lividă.

Scena putea fi foarte uşor confundată cu una dintr-un vis… Chiar ar fi putut să fie aşa, dacă nu era pielea lui… atât de rece…

TAIO CRUZ – Break your heart